Anul 1999.
Aveam 23 de ani, eram actor la teatrul din Bacău, lucram ca manager pentru o agenție de modele, lucram ca prezentator de emisiuni pentru televiziunea locală și eram coordonator zonal pentru o firmă mare de Bingo din acea vreme. Perioadic eram invitat ca MC și Dj prin diverse cluburi, unde mergeam pentru că eram plătit foarte bine. Eram singurul MC care știa să facă si animație.
Acceptam cu lăcomie orice job care avea tangență cu scena. În afară de activitatea de la bingo, care îmi satisfăcea nevoia mare de a avea bani, celelalte activități erau făcute pentru sufletul meu. Uneori eram amărât că banii pe care îi câștigam într-un loc îi cheltuiam în altul și asta mă descuraja și mă stresa deopotrivă. Nu era zi în care să nu mă trezesc epuizat fizic.
Plecam dimineața către teatrul unde aveam repetiție, în pauză fugeam să rezolv câteva lucruri pentru firma de bingo pentru care lucram, apoi in weekend aveam repetiții cât e ziua de lungă la agenția de modele. În fiecare săptămână, la televiziune, trebuia să pregătesc o emisiune de divertisment care se difuza duminica în direct. Așa am ținut-o cam trei ani de zile. Eram atât de stresat că uneori nu mă mai înțelegeam cu nimeni. Mă enervam din orice și uneori simțeam că vreau să renunț la tot. Uneori nici nu puteam dormi din cauza grijilor. Visam tot felul de năzbâtii ciudate.
Aș fi renunțat la unele activități, doar că veam chirie de plătit, cheltuieli personale și să fiu sincer, îmi plăcea și mie statutul pe care îl aveam.
Eram un star local și la vârsta de 23 de ani cam asta era tot ce-mi doream.
Nu știu cum s-a întâmplat, dar mi-au ”picat” toate job-urile în anul 2001. Pur și simplu am rămas șomer! Nu mai eram nici actor la teatru, nu mai eram prezentator de televiziune, firma de bingo s-a închis iar cu administratorul firmei de modele nu am reusit sa ma îmțeleg, așa că am plecat și de acolo.
Dar ce face un om abil și cu idei? Ai ghicit? Se apucă de afaceri!
M-am apucat de afaceri și anume am deschis un club de actorie și modeling pentru copii. Se numeau Clubul Smart si Agentia Alia. Probabil că eram obișnuit să am tot timpul ocupat și să nu-mi mai las nici o secundă pentru mine. Așa se face că în șapte ani, aveam deja filiale în 12 orașe!
Aveam experiență în administrarea afacerilor? Nu! Aveam doar o doza enormă de entuziasm care compensa aproape tot ce nu știam. Fugeam zilnic dintr-un oraș în altul, făceam angajări prin telefon, fără ca nici măcar să văd persoana pe care o angajam. Într-un cuvânt viața mea era un haos total. Dormeam și mâncam la fel cum lucram: haotic.
Entuziasmul nu m-a ajutat când în 2007- 2008 a venit criza, iar părinții care aveau copii la cursurile mele, nu au mai avut bani ca să-i aducă. Vorbesc despre 12 filiale care însumau aproape 1000 de copii înscriși la cursuri. Mulți dintre acești părinți lucrau în străinătate sau erau în clasa de mijloc, fix cei mai afectați de criză. Rezultatul? Am închis toate cele 12 filiale.
Iarăși a trebuit să găsesc ceva nou. M-am apucat de iluzionism, o artă cu care cochetam dar niciodată nu o luasem în serios. În următorii patru ani, am făcut imersie totală în iluzionism. Adică am învățat aproape tot ce se putea învăța, câte 14 ore minim pe zi. Uneori îmi dădeam seama că repetam același lucru de aproape 20 de ore. În timp ce scriu acest articol, realizez că îmi plac activitățile prin care îmi testez limitele organismului.
În anul 2009 când am închis vechea afacere, am descoperit dezvoltarea personală. Am avut norocul să mă întâlnesc cu cel care urma să-mi devină prieten dar și mentor, Andy Szekely. Andy susține cursuri de dezvoltare personală dar și antreprenorială încă din anul 2003. A realizat zeci de programe originale de training, a publicat cărți valoroase și a format peste 40 de traineri.
De la el am învățat cât este de importantă planificarea și relaxarea. La el am auzit prima dată un citat care suna în felul ăsta: ”Dacă tu nu ai planuri cu viața ta, se vor găsi alții să-și facă planuri cu ea.”
Am învățat că sunt patru abilități pe care e bine să le conștientizezi și să ți le antrenezi. Acestea sunt banale dar esențiale pentru o viață ușoară: Abilitatea de a cere, de a oferi, de a primi și de a refuza. În cartea ”De ce este atat de dificil sa fim fericiti?” scrisă de Jaques Salome, găsești acest concept prezentat pe larg.
Mi-am analizat viața și mi-am dat seama că eram într-un cerc vicios. Făceam mereu lucrurile la fel, adică mă angajam să fac mai multe lucruri decît puteam duce. De fapt eram dependent de senzația pe care ți-o dă acțiunea. Mă simțeam util. Dar uneori ”săream calul” și am devenit rapid o victimă a stresului și a oboselii cronice.
Cred că știi ce este stresul sau oboseala cronică. Partea proastă este că cel care o trăiește, de multe ori nici nu-și dă seama că este captiv în această stare. Pot să afirm asta, pentru că studiez intens acest fenomen. Am descoperit că oamenii stresați sunt de multe ori din categoria celor care nu au obiective pentru viața lor sau dacă le au, acestea sunt nerealiste. În ultimii ani, au fost cazuri în care s-a murit din cauza stresului, așa numitul sindrom Burnout. Este vorba despre moartea prin epuizare fizică și mentală.
De când am devenit conștient că uneori îmi iau de făcut mai mult decît pot duce, am învățat să analizez lucrurile simplu și eficient folosind două metode în trei pași. În felul ăsta reduc activitățile, implicit oboseala și stresul.
Iată care sunt primele:
-
Plăcerea
-
Utilitatea
-
Perspectiva
Când sunt sedus de câte un nou proiect sau când mi se cere să ajut, mă întreb dacă acel lucru îmi face plăcere. Dacă faci lucruri care îți fac plăcere, nici mintea și nici corpul nu vor simți stresul. Stresul se acumulează, de cele mai multe ori, când faci lucruri care nu îți fac plăcere.
Pasul doi este să mă gândesc dacă ce urmează să fac are un nivel ridicat de utilitate pentru mine sau pentru cel pe care îl ajut. Ca exemplu, accept mai degrabă să fac un spectacol pentru un stadion plin cu spectatori decât pentru cinci-șase oameni care stau la o masă, chiar dacă sunt plătit la fel. Motivul nu este unul legat neapărat legat de faptul că sunt văzut de mai multă lume. Eu sunt foarte fericit când reușesc prin spectacolele mele să bucur cât mai multă lume. Obiectivul meu este ca să anim și să bucur peste un miliard de oameni în această viață.
Al treilea pas este să mă întreb cât timp îmi ocupă. Adică este o activitate care îmi ”fură” timp sau îmi dă timp. După părerea mea, cea mai importantă resursă din zilele noastre este TIMPUL și apoi banul, aurul sau diamantele. Când spun TIMP, mă gândesc și la starea de sănătate.
În felul ăsta, dacă am ceva de făcut sau mi se cere să fac ceva, trec prin cei trei pași. Rezultatul este magic, adică se întâmplă ca în 8 cazuri din 10 să zic NU.
Iată acum cum reduc stresul.
-
Atunci când mă simt obosit, iritat sau mi se spune că sunt prea nervos, mă duc și trag un ”pui de somn” de minim 15 minute. Te întrebi cum pot să adorm în 15 minute? Cu antrenament! Dacă îți este greu să adormi înseamnă că ai prea multe lucruri ”neterminate”. Ar fi bine să ceri ajutorul unui psiholog. Știi cum se zice: Decât să râzi la psihiatru, mai bine plângi la psiholog.
-
A doua metodă de a reduce stresul este să îmi programez o ședință de masaj. Masajul face minuni pentru o persoană stresată. Prin masaj, eliberezi toxinele din organism, obții o concentrare mai bună, îți întărești sistemul imunitar și reduci stresul.
-
A treia metodă de a reduce stresul este să fac mișcare sau să mă joc. La joc intră și repetițiile pe care le fac pentru spectacolele de magie. Practicarea iluzionismului mă relaxează cel mai mult. Este cunoscut faptul că mintea și corpul sunt interconectate. Flexibilitatea corpului generează flexibilitate în gândire. Sunt oameni care pentru a genera idei sau soluții la probleme, aleargă, pictează, olăresc, dansează sau fac orice tip de mișcare.
Eu ma relaxez citind, pimbandu-ma si facand mult sport.
Eu ma relaxez jucand un joc video, este o pasiune mai veche. De asemenea daca ma enervez si trebuie sa iau o decizie dorm cateva ore si apoi iau decizia.